Marian Iacu

Timişoara e în afara Ligii I. Cel puţin acum. Iancu are nevoie de TAS, dar şi de decizii şi mutări care să-i aducă linişte în rândul suporterilor. Suporteri care, până acum, se mulţumesc să ofteze în propriile camere şi să aştepte, la rândul lor, decizia Tribunalului Sportiv.

Imaginea e tristă, sumbră şi prefaţează situaţia în care fotbalul românesc a ajuns. Acum criticăm cu toate puterile licenţierea, când până nu de mult doream cu ardoare ca DOAR echipele potente financiar să poată face parte din prima ligă, pentru a nu avea parte de neprogramări, depunctări şi datorii. Aşadar, acum când un grand cade, brusc încercăm să votăm pentru a scoate ceea ce s-a dorit atunci când conturile erau pe plus.

Iancu, din contestatar al lui Mircea Sandu, care l-a învins şi i-a arătat că nu poţi să te pui, încă, cu sistemul, încearcă acum să pupe cu ardoare unde a scuipat mai deunăzi. Dar stratul e prea gros, la fel ca şi obrazul. Şi uite aşa pică, aproape din inerţie, şi Gloria lui Tata Jean. Că, na, dacă facem curăţenie, atunci hai să arătăm că nu ţinem cont de nume şi prietenii. Vi s-a părut cumva că Pădureanu suspină după prima ligă? Nicidecum. Două-trei declaraţii, mai mult de complezenţă, şi cam atât. Tatăl taţilor iese din prima ligă urât, dar războiul său e acela de a nu-l pierde gratis pe Moraes. Aşadar, unde e durerea? Aţi ghicit: la buzunar.

Care a fost prima reacţie a lui Iancu de la retrogradare? Aceea că Liga şi Federaţia vor plăti scump faptul că au privat-o pe Poli de... banii din Champions League. Observaţi, a câta oară?!, că fotbalul e pe bani şi nicidecum aşa cum era înainte, la 10 minute sau două goluri.